vineri, 23 martie 2012

Lucruri pe care le afli dupa casatorie


Foarte multe cupluri cred ca se cunosc suficient inainte de a se casatori, insa casnicia dovedeste contrariul. Viata in doi poate fi plina de surprize, dezamagiri si bucurii in aceeasi masura. Oamenii sunt surprinsi ca si cele mai intime relatii au dedesubturi, lucruri care asteapta sa fie descoperite.

Iata cateva aspecte pe care partenerii le pot afla dupa ani buni de convietuire:

- Familia conteaza mai mult decat s-ar fi asteptat. Desi cred ca pot negocia foarte bine relatia cu socrii, dupa casatorie, acest lucru se poate dovedi surprinzator de greu. Foarte multe cupluri sunt, de asemenea, surprinse de asemanarile dintre casnicia lor si cea a parintilor. Adesea ele subestimeaza istoricul familial. Convingerile lor despre casatorie pot fi initial foarte diferite de cele ale parintilor, pentru ca ulterior sa se comporte la fel ca ei. Se cearta din aceleasi motive, gestioneaza la fel problemele.

- Problemele se inmultesc. Foarte multe cupluri cred ca problemele se rezolva mai usor in doi. Ulterior, realizeaza ca, de fapt, problemele cresc ca numar si ca dificultate. Totul acum se imparte in cuplu, inclusiv problemele, ceea ce poate fi si multumitor, dar si stresant. Cuplurile nu se asteptau la un volum atat de mare de "probleme" inainte de casatorie si nu credeau ca pentru a mentine o casnicie fericita trebuie sa faca eforturi, sa se deconecteze de la problemele curente si sa discute si despre aspiratii, sentimente si planuri de viitor.

- Reprosuri. Multe persoane marturisesc ca simt intens nevoia sa-i reproseze partenerului lucruri marunte. Surprinzator este ca inainte de casatorie nu credeau ca vor deveni pisalogi. Daca nu sunt discutate, problemele domestice, tabieturile celuilalt sau alte probleme "marunte" relatia poate sa degenereze.

- Importanta complimentelor. Chiar si expertii se declara surprinsi de importanta complimentelor intr-o relatie pe termen lung. Este necesar ca partenerul sa-ti acorde importanta, sa simti ca esti iubit. Nu trebuie sa te straduiesti sa cauti complimente, poti sa-i multumesti ca te-a ajutat la curatenie sau poti sa-i reamintesti ca il iubesti.

- Casnicia nu trateaza frustrarile preexistente. Un mariaj fericit nu suplineste un job stresant, problemele de sanatate, depresiile si alte probleme preexistente casatoriei. Multe greutati sunt puse insa gratuit pe seama celuilalt. Este intotdeauna mai usor sa-i invinovatesti pe altii pentru problemele tale.

- Casnicia creste capacitatea cuplului de a rezista la probleme dificile. Cand apar dificultati in familie, precum boli severe, probleme ale copiilor, sotii isi dau seama ca, de fapt, toate celelalte probleme sunt mici si descopera adevaratele valori.

Barbatii si casatoria

Casatoria este un subiect care a atras mult interes din partea oamenilor de stiinta care au ajuns la concluzia ca barbatii devin mai responsabili dupa casatorie si ca oamenii casatoriti tind sa fie mai sanatosi si sa traiasca mai mult, in plus sunt mai putin deprimati decat cei singuri.
De mult timp se crede ca mariajul reduce, in general, comportamentul ilegal si agresiv la barbati.

Exista cu adevarat o legatura intre comportamentul barbatilor si casatorie sau pur si simplu barbatii mai sociabili au mai multe sanse sa se casatoreasca? Studiile realizate arata ca ambele variante sunt posibile. Barbatii cu o atitudine antisociala - oameni agresivi, care nu simt remuscari, au un comportament iresponsabil si nu tin cont de drepturile celorlalti - sunt mai predispusi sa ramana burlaci.

Tulburarea de personalitate antisociala este deseori inteleasa gresit, iar persoana este considerata asociala. De fapt, comportamentul antisocial presupune incalcarea drepturilor si amenintarea sigurantei celor din jur.

Cercetarile pe perechi de gemeni de sex masculin, atunci cand aveau 17, 20, 24 si 29 de ani concluzioneaza ca cei care au fost mai putin antisociali cand aveau 17 si 20 de ani au fost mai susceptibili de a se casatori pana la varsta de 29. Chiar si cei cu tendinte antisociale care s-au casatorit au devenit mai sociabili.

Dupa casatorie se schimba comportamentul ambilor parteneri, deoarece intra in vigoare modele pe care le-au invatat de la parinti si etica pe care institutia casatoriei o impune. Daca barbatul a trait intr-o familie patriarhala va incerca sa copieze comportamentul tatalui si se va astepta ca femeia sa fie supusa. Daca partenera nu se va adapta noului stil de viata, barbatul poate avea un comportament agresiv.

Desigur ca un barbat casatorit nu va avea un comportament antisocial, deoarece nu are ocazia sa isi manifeste acest comportament. Poate iesi in fiecare weekend sa se imbete? Nu, pentru ca institutia casatoriei ii impune sa stea acasa cu sotia. In plus, dupa casatorie barbatii, se simt responsabili pentru familia lor si de aceea nu se mai implica in activitati ilegale.

Reguli pentru cuplurile care rezistã in timp :

1. Adresati-va unul altuia pe numele de botez.
2. Respectati unul altuia viata particulara (intima).
3. Manifestati incredere reciproca.
4. Fiti punctuali si respectati-va promisiunile.
5. Uitati-va in ochii interlocutorului in timpul conversatiei.
6. Nu va criticati unul pe altul in public, in fata copiilor, a parintilor sau amicilor.
7. Sprijiniti-va partenerul mai ales in absenta acestuia sau cand este intr-o situatie dificila.
8. Pastrati secretele cuplului dvs.
9. Aratati-va interesul fata de sentimentele celuilalt.
10. Fiti corecti si credinciosi unul fatã de celalalt.
11. Transmiteti vestile bune si comunicati permanent.
12. Oferiti-va unul altuia cadouri cu ocazia aniversarilor. Oferiti cadouri, recompense si favoruri neasteptate.
13. Tolerati-va unul altuia prietenii sau rudele.
14. Imaginati surprize placute celuilalt...

citynews.ro
Foto: sxc.hu

marți, 13 martie 2012

Patul de lângă fereastră - O poveste impresionanta !!!


Povestea următoare este despre doi bărbaţi grav bolnavi, imobilizaţi la pat,
împărţind aceeaşi cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea aşezat în
fiecare zi câte o oră pentru a facilita drenarea fluidului din plămâni. Patul său era
poziţionat în dreptul singurei ferestre din cameră.
Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie culcată şi îi era inaccesibilă ipotetica
privelişte pe care o oferea unica fereastră.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi vorbeau la nesfârşit:
despre soţiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar şi despre locurile în
care îşi petreceau vacanţele. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să
stea aşezat, îi descria celuilalt ceea ce vedea afară.
Omul care nu putea privi pe fereastră ajunsese să trăiască pentru ora aceea din zi
când i se descria în amănunţime ce se întâmplă în afara spitalului. Perspectiva sa
se lărgea şi căpăta substanţă datorită acestei descrieri. Fereastra pare-se că dădea
spre un parc cu un minunat lac. O mulţime de raţe sălbatice şi lebede îşi găsiseră
cămin în acel lac iar copiii se jucau lansând în apă bărci în miniatură. Îndrăgostiţii
se plimbau îmbrăţişaţi admirând florile în toate culorile curcubeului ce creşteau
din belşug în parc. Copaci seculari mărgineau aleile iar pe cer se profilau clădirile
oraşului ce se vedeau în depărtare.
www.ozibuna.net - situl care îţi face ziua mai bună
Fiecare zi să-ţi fie mai bună şi viaţa mai frumoasă!
Omul de la fereastră povestea cu voce domoală şi cu detalii minuţios alese tot ce
parcul îi dezvăluia. Celălalt se lăsa purtat de povestire închizând ochii şi
imaginându-şi toate scenele. Într-o după-aminază călduţă omul de la fereastră
povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.
Deşi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reuşea să îşi imagineze clovnii,
carele alegorice, caii impodobiţi şi maşinile decorate de sărbătoare.
Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe şansa
celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se
întâmplă afară, dar şi-ar fi dorit să fie el cel care putea admira priveliştea.
Începuse să îşi antipatizeze colegul de cameră şi, în cele din urmă, ajunsese să-şi
dorească cu disperare să fie el aşezat în locul aceluia.
Într-o dimineaţă, infirmiera ce îi avea în grijă constată că bolnavul de la fereastră
murise liniştit în somn. Cu tristeţe, cheamă asistenţii să ia trupul neînsufleţit.
Curând după aceea, bolnavul ce tânjea după patul de lângă geam întrebă dacă nu
poate fi mutat în locul pe care şi-l dorise atât.
Infirmiera îl transferă imediat şi se asigură că stă confortabil apoi îl lăsa singur.
Încet şi cu mare greutate bolnavul nostru reuşi să se proptească într-un cot şi să
încerce să arunce o primă privire afară. În sfârşit se putea bucura nemijlocit de
priveliştea de afară!
Se căzni să se întoarcă şi privi pe fereastră. În locul parcului nu era decât un zid
gol! Sună infirmiera şi o intrebă: “Cum se face că omul acela, colegul meu de
cameră, vedea un parc şi un lac şi îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să îmi
spună despre frumuseţe şi dragoste când, de fapt, el nu putea vedea decât un zid
vechi din cărămidă?”.
Sora îi răspunse surprinsă: “Vai! Nu ştiai că bietul tău coleg de cameră era orb? Nu
putea vedea nici măcar zidul darămite altceva”. Apoi adăugă tristă: “Poate voia
doar să te încurajeze”.
Ai auzit o poveste mai emoţionantă decât asta? Ai simţit vreodată ceva asemănător
sentimentelor pe care această povestire le invocă?
Dacă trăieşti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au alţii şi tu nu ai, cu siguranţă vei
rata bucuria de a primi ceea ce alţii încearcă să îţi dăruiască. Aşa că e mai bine să
lupţi pentru ceea ce-ţi doreşti tu şi să nu mai ţii cont de ceea ce zic cei din jur.
Ai simţit vreodată invidie cruntă faţă de o persoană căreia ai fi vrut să îi iei
locul? Ai fost vreodată dezamăgit - poate ceva care ai crezut că va fi minunat, s-a
dovedit ulterior a fi mult mai puţin de atât? Ai primit vreodată încurajări fără
rezerve şi nu ai apreciat la acel moment importanţa lor? " Cartea cu povesti volumul I,,