Putem deveni optimisti

Sa nu dai inapoi in fata unei situatii dificile, ci sa o consideri o provocare pe care o accepti. Iata o trasatura de caracter pe care o invidiem cu totii. O credem innascuta. Vestea buna? Poate fi dobandita!

Cum sa intelegi un asemenea optimism cand pesimistii sunt peste tot? Dupa Martin Seligman, profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania, optimistii si pesimistii au modalitati foarte diferite de abordare. Optimistul are tendinta de a considera ca nenorocirile sunt temporare, iar bucuriile – durabile. Ca un esec nu priveste decat domeniul precis in care a survenit, in timp ce o reusita personala poate fi extrapolata pe alte situatii.

Pesimistul reactioneaza exact invers. Exemple: dupa ce a realizat un tablou de calitate, pictorul amator pesimist isi va spune ca a lucrat cat a putut de bine in ziua respectiva; optimistul, ca e talentat... Dupa ce a spus o prostie in fata sefului, angajatul optimist va gandi ca-l va considera un prost; cel pesimist, ca toata lumea il va considera un prost.

O prima concluzie: optimistul nu se lasa invins de esec. Dimpotriva, el considera situatiile dificile ca tot atatea provocari de infruntat si de depasit. Bineinteles, poate fi tulburat, insa acest fapt nu dureaza prea mult, caci se ridica pentru a reporni atacul.

In schimb, pesimistul se caracterizeaza prin ceea ce Seligman numeste „neputinta dobandita“: are sentimentul ca actiunile sale nu pot sa-i influenteze cu adevarat soarta. Cand apar dificultati, prefera sa abandoneze decat sa se lanseze intr-o lupta inutila si dezamagitoare.

Revelatoare sunt experientele traite de sportivi. In timpul unui antrenament, un inotator realizeaza parcursul intr-un timp respectabil. Intentionat, antrenorul ii anunta un timp mai lung, apoi ii cere sa refaca acelasi parcurs pentru a-si regasi nivelul obisnuit. Rezultatul: optimistii, stimulati de esec, si-au
imbunatatit performanta. Pesimistii, fiind descurajati, au inotat cu mai putina viteza decat prima data.

Optimistii reusesc mai bine

Pentru a-si testa teoria, Martin Seligman a pus la punct un chestionar destinat evaluarii gradului de optimism sau de pesimism al oamenilor. Astfel, a comparat rezultatele celor doua sute de vanzatori de polite de asigurare pe o perioada de doi ani. Constatare: optimistii au realizat cu o treime mai multe contracte decat colegii lor pesimisti. Cei mai optimisti dintre ei au incheiat chiar de doua ori mai multe contracte decat pesimistii.

Seligman si studentii lui au verificat rubricile sportive din ziare. Au stabilit un profil psihologic al jucatorilor, i-au reperat pe cei mai optimisti dintre ei, apoi au speculat in privinta rezultatelor din meciurile urmatoare. Acestea s-au demonstrat a fi exacte intr-o proportie superioara mediei. Cercetatorul a realizat acelasi experiment cu discursul oamenilor politici. El a prezis victoria lui George Bush la alegerile prezidentiale din 1989, in timp ce adversarul lui, Dukakis, era declarat de catre sondaje drept invingator.

Chestiune de ereditate?

Ereditate? Educatie? De unde vine optimismul? „Este, pur si simplu, in natura mea“, afirma un contabil de 42 de ani. „Suntem patru frati si surori, crescuti aproape in aceeasi maniera. Cu toate acestea, fiecare e diferit. Eu, cand intalnesc pe cineva pentru prima data, am tendinta de a fi foarte deschis, nu rezervat. Dupa aceea, evaluez mai bine situatia si ma adaptez.“

Martin Seligman pare sa confirme eventualitatea unei componente genetice in optimism. A testat o suta cincisprezece perechi de gemeni identici – deci, asemanatori din punct de vedere genetic – si douazeci si sapte de perechi de gemeni non-identici. A constatat ca modurile de interpretare ale existentei erau mult mai apropiate intre gemenii identici decat intre cei fraternali.

Cu alte cuvinte, cand un geaman identic era optimist, fratele sau era, de cele mai multe ori, la fel – ca si in cazul pesimistilor –, pe cand nu acelasi lucru se intampla cu gemenii obisnuiti. Daca unii au norocul sa plonjeze intr-o mare de optimism la nastere, este cu adevarat disperata situatia celorlalti?

In mod clar, nu. Sunt numerosi cei care au invatat, uneori in fata durerii, sa fie optimisti. Este cazul unui profesor de colegiu, care, cand era mic, a fost literalmente terorizat psihic de un tata extrem de cinic si ironic. Adolescent fiind, a decis ca nu i se poate intampla nimic mai rau decat atat si ca il asteapta tot ce este mai bun.

In prezent, profund convins ca orice copil are dreptul la respect, el isi regaseste fericirea in zambetul celor doua fetite al caror parinte este si se straduieste sa-si ajute elevii aflati in dificultate. Adora definitia pe care o colega i-a dat-o intr-o zi: „Tu esti ca un pisoi, reusesti mereu sa aterizezi pe patru labe“.

Putea fi mai rau

Vreme indelungata, psihologii au crezut ca o viziune corecta asupra realitatii era o conditie indispensabila pentru un bun echilibru mental. In prezent, ei stiu ca ,,iluziile pozitive“ contribuie la bunastarea oamenilor.

Aceste iluzii sunt modurile noastre exagerate in care vedem viitorul sau prezentul. Astfel, un sondaj efectuat asupra unui grup de studenti a aratat ca cea mai mare parte dintre acestia isi imagina un viitor mai favorabil decat cel al restului colegilor examinati in aceeasi maniera. Ei se vedeau gasind un serviciu bun, avand un copil talentat, propria casa etc. Estimau ca riscul de a se imbolnavi sau de a fi concediati era mai mic.

Singurii care adoptau o viziune mai realista erau depresivii. In aceste cazuri, este vorba de o iluzie pozitiva, intrucat este imposibil ca atatea persoane sa fie mai favorizate decat altele. Tendinta optimista se remarca, de asemenea, la persoanele aflate intr-o stare critica.

Gandirea pozitiva se invata

Seligman este convins ca, dupa cum propune cunoasterea cognitiva, optimismul se poate invata adoptand noi modalitati de rationament. Conform acestei abordari, „nu lucrurile tulbura oamenii, ci parerile pe care si le fac despre ele“.

Albert Ellis, unul dintre fondatorii acestei terapii, ne sfatuieste: „Nu cauta sa te simti in mod regulat iubit sau acceptat de catre anturajul tau. Fa din aprobarea celorlalti un obiectiv dorit, dar nu indispensabil.“ In plus, „inceteaza sa mai crezi ca trebuie sa actionezi mereu intr-un mod foarte competent. Accepta esecurile tinand cont de faptul ca nu iti pun sub semnul intrebarii valoarea“.

Obiectivul? Sa devii constient de gandurile automat negative pentru a dezvolta interpretari mai realiste ale existentei. Asa cum a facut secretara de 36 de ani, dupa recenta despartire de partenerul ei. „Cu fiecare experienta amicala sau amoroasa, suntem meniti sa traim momente minunate, dar uneori si suferinte. Este adevarat ca inca mai am sentimente fata de fostul meu iubit si ca aceasta despartire a fost foarte dureroasa, insa n-as fi putut fi niciodata eu insami alaturi de el. In cele din urma, m-am simtit mai putin singura decat in alte perioade din viata mea. Relatiile cu baiatul meu si prietenii s-au consolidat. Asta, fara indoiala, pentru ca eu insami am devenit mai puternica. Mie imi revine acum sarcina de a intalni alte persoane pozitive.“

Pentru ea, aceasta incercare a fost ca o saritura de pe trambulina. „Azi, am mult mai multa incredere in mine insami. Dovada: imi voi prezenta candidatura la postul de presedinte al asociatiei de parinti ai elevilor de la scoala copilului meu. Inainte, n-as fi indraznit niciodata sa fac acest lucru.“

Fericirea, ca insotitor

Iata inca un caz unde se regaseste capacitatea revenirii dupa fiecare dificultate intalnita: „In viata exista intotdeauna minusuri si plusuri. Eu am avut tendinta de a ma concentra mai degraba pe plusuri, decat pe ceea ce-mi lipsea. Insa daca am ajuns sa fiu astfel, este mai ales datorita faptului ca am intalnit oameni care m-au ajutat sa am incredere in mine“.

Ceea ce pentru unii n-a fost mereu asa: ,,Aveam probleme la scoala. Daca mama ma sustinea, tatal meu imi afisa carnetul scolar pe un perete pentru a ma face de rusine. Foarte repede, am renuntat la scoala pentru a lucra in croitorie. Si mi-am dat seama ca ma descurcam destul de bine, pana la punctul in care o creatoare de moda mi-a propus sa lucrez cu ea. Apoi l-am intalnit pe actualul meu sot. El m-a
incurajat cel mai mult. Atunci cand simtim incredere si iubire in jurul nostru, suntem capabili de orice. Victoria este in avans!“
In concluzie, cu ceva eforturi, insistenta si o doza de iubire, optimismul poate deveni lucrul cel mai usor de atins si de impartasit din lume.

Zambeste vietii, e mai bine pentru sanatatea ta

Mai multe studii afirma ca optimistii au o sanatate mai buna. Intr-unul dintre acestea, studentii sunt chestionati in decursul ultimelor saptamani din anul universitar, o perioada de examene deosebit de stresanta. Optimistii au o sanatate mult mai buna decat ceilalti. Este o realitate sau o apreciere subiectiva?
Alte cercetari demonstreaza ca optimismul are adevarate efecte fiziologice.

La universitatile din Helsinki si Pittsburgh s-a ajuns la concluzia ca optimistii au o presiune sangvina mai scazuta decat pesimistii. In rarele ocazii in care cei dintai aveau o atitudine mai negativa, le crestea presiunea sangvina, ajungand la nivelul celor din urma.

Alta constatare: pacientii optimisti se recupereaza mai rapid in urma unei operatii. Dupa o operatie la inima, spre exemplu, ei produc mai putine unde electrice Q (semn al unui posibil infarct) decat pesimistii. Pe de alta parte, se recupereaza mai bine si isi reiau mai devreme activitatea profesionala.