Automedicatia - ajutor si .... pericol !!!

Este mai comod, probabil, dar sigur e mai ieftin ca atunci când simtim ca ceva nu e în regula cu organismul nostru sa deschidem imediat dulapiorul sau cutia în care am adunat felurite medicamente, „sa fie, acolo, pentru orice eventualitate”. De cele mai multe ori, actionam dupa ureche, cum se spune: nu stim exact ce problema de sanatate avem, dar banuim ceva si mai banuim ca la acea problema s-ar putea potrivi cutare medicament. Pentru ca asa am auzit, pentru ca acelasi produs i-a facut bine si unei cunostinte ori pentru ca scrie pe prospect ca ar ajuta în cazul afectiunii pe care presupunem ca o avem. În asemenea situatii, trebuie sa stim clar ca ne asumam o mare raspundere fata de propria persoana si deci riscuri imprevizibile, care pot fi la nivelul zero sau pot deveni fatale!

Automedicatia (AMd) înseamna administrarea sau aplicarea unor medicamente si tehnici de îngrijire a sanatatii, fara a avea o reteta sau o recomandare din partea cadrului medical. De obicei, ea se adreseaza unor simptome sau unor maladii benigne curente, dar poate fi vorba uneori si despre probleme ce treneaza de mai mult timp si care pot ascunde boli grave. Exista trei tipuri de automedicatie: AMd primara permite tratarea unor simptome, în cazul în care niciun diagnostic nu a fost stabilit de un medic. Ea nu trebuie sa dureze mai mult de o zi sau doua. Daca simptomele nu dispar, e obligatoriu mersul la medic. Se pot utiliza fie anumite tipuri de medicamente vândute liber, deci nu pe baza de reteta, fie medicamente de urgenta, care nu trebuie utilizate decât în conditii bine precizate.

AMd secundara se mai numeste si „remedicatie”. Ea permite tratarea simptomelor unei maladii sau ale unei crize diagnosticate deja de un medic. Acesta din urma a eliberat deci o reteta, în care a dat indicatii precise, pentru ca pacientul sa stie cum sa procedeze în cazul aparitiei crizelor. AMd tertiara este cea practicata de ani întregi, de catre persoane care sufera de o boala cronica, de genul astmului sau al diabetului. Vorbim despre situatii când pacientii însisi îsi administreaza medicamentele, cu acordul si sub controlul periodic al medicului, în dozele stabilite de acesta.

Utilizarea cu un risc scazut a medicamentelor este posibila, cu anumite conditii. Mai întâi, pacientul trebuie sa se informeze cât mai corect în legatura cu boala sa, stiind sa recunoasca simptomele benigne. E destul de usor în cazul racelilor, al tulburarilor de tranzit, al unei dureri de cap etc. Riscul este ca bolnavul sa se concentreze pe ideea unei anume afectiuni, neglijând o parte din simptomele mai recente si deci amânând prezentarea la medic. Durata AMd nu trebuie sa depaseasca una-doua zile. Dincolo de acest termen, în caz ca nu exista nicio ameliorare (dimpotriva, problemele se pot agrava), nu trebuie amânata consultatia medicala. Totodata, este esentiala si cunoasterea medicamentelor pe care le utilizam: indicatii, contraindicatii si efecte secundare, mod de folosire.

Se recomanda evitarea totala a AMd la femeile gravide, la cele care alapteaza si la copiii sub 2 ani. Important e si sa se aleaga sursele (farmacist, publicatii scrise de specialisti pentru publicul larg, site-uri pentru public etc.). Aici, si medicul de familie are un cuvânt de spus, pentru situatiile când el nu poate interveni, temporar. si nu uitati ca trebuie evitat sa se aplice orbeste reteta recomandata de diverse persoane, fiecare având de obicei tendinta de a crede ca experienta sa este cea mai buna.

Intelegerea notiunilor utilizate are un rol deosebit. De pilda, nu avem o apendicita, ci o durere de stomac, care în anumite conditii se poate trata cu antispasmodice. Sau nu e vorba despre cistita, ci despre senzatia de arsura, în timpul urinatului, care nu se trateaza prin AMd. Pe de alta parte, medicul va fi anuntat, obligatoriu, despre orice medicament consumat. Unele dintre ele interactioneaza în mod periculos, la unii bolnavi, exemplul cel mai cunoscut fiind cel al aspirinei si al anticoagulantilor. La modul general vorbind si pentru limitarea oricaror riscuri, nu consumati alcool în timpul tratamentului medicamentos. Acesta amplifica efectele anumitor medicamente si, în acelasi timp, mareste travaliul ficatului, facând astfel mai dificila „dizolvarea” medicamentelor în sânge, ceea ce determina cresterea artificiala a dozelor.

Prudenta trebuie sa fie mereu prezenta în conduita bolnavului care apeleaza la AMd. Nu conservati medicamente recomandate de medic pentru acum, spre a le folosi, eventual, mai târziu. Aceasta ar însemna organizarea dulapiorului cu medicamente în doua: cele pe care le puteti utiliza prin AMd, atunci când e cazul si cele care nu trebuie luate altfel, decât sub prescriptie medicala. De asemenea, când aveti anumite simptome identificabile, nu luati decât medicamente pe care deja le-ati mai folosit si pe care le aveti deja acasa. De asemenea, automedicatia înseamna si a sti sa recunosti simptomele ce impun prezentarea mai mult sau mai putin rapida la medic.

Evitarea automedicatiei se impune, daca: – un simptom persista, fara ca bolnavul sa aiba o posibila explicatie pentru aceasta; – simptomele aparute nu seamana deloc cu cele pe care stiti ca le-ati mai avut; – intensitatea lor este mare, astfel ca nu aveti certitudinea ca este vorba despre o maladie benigna; – pacienta este o femeie gravida sau care alapteaza, ori daca e vorba despre un mic bolnav, cu vârsta de sub 2 ani.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU