De ce sunt oamenii invidiosi ? Invidia , o emotie periculoasa !

In primul rand invidia provine din frustrare. Invidiosii sunt de fapt neputiinciosi si nemultumiti de propria lor situatie. Nu isi pot vedea calitatile si nu isi pot accepta defectele. In consecinta, ii invidiaza pe cei care au aceasta putere de a rezista vietii. Te sfatuiesc, daca simti aceasta stare la persoanele cu care intri in contact, sa eviti sa te complici prea mult. Invidia provine dintr-o lipsa de caracter in primul rand si dintr-o rautate de neinteles pentru cei care cunosc iubirea de semeni.
De obicei, oamenilor nu le place sa arate ce simt.
Isi mascheaza emotiile cat pot de mult, din diverse motive, fie ca sunt mai rezervati, fie ca nu doresc a le fi percepute de catre ceilalti ca niste slabiciuni.

In anumite momente de sinceritate, oamenii mai recunosc emotiile si sentimentele pe care le au, insa destul de rar si in functie de evenimentele pe care le traiesc. Psihologii sunt de parere ca acest lucru se intampla indeosebi cand oamenii fac terapie. De ce oare ? Pentru ca invidia este o emotie ascunsa si se poate manifesta foarte diferit, de la o simpla reactie involuntara pana la o multitudine de reactii insotite de manifestari fizice.

De ce sunt oamenii invidiosi ? Pentru ca, din punct de vedere material altii au ceea ce ei nu au, pentru ca au fost depasiti intr-un domeniu oarecare ( promovarile de la serviciu, anumite performante ), pentru ca unii se bucura de pretuirea si respectul unor persoane deosebite iar ei nu, etc.

„In rest, nimic nu intuneca mai mult bucuria oamenilor decat invidia" a spus filosoful francez Rene Descartes. Invidia este cea care ii face pe oameni sa uite ca mai exista bucurie, cu timpul invidia degenerand intr-o permanenta sursa de nemultumire si de tensionare a relatiilor cu cei din jur.

Invidia se naste dintr-o posibila pozitie de inferioritate si afecteaza in primul rand respectul de sine. Considerata de catre numerosi specialisti ca o reactie involuntara, este foarte important modul cum ea poate fi controlata.



Despre invidie ni se povesteste si in Biblie. Se povesteste ca foarte tanarul Iosif era preferatul tatalui sau Iacob, acest lucru suparandu-i rau de tot pe ceilalti unsprezece frati ai sai. Invidia fata de calitatile native si fata de favoritismul manifestat de catre tatal lor, i-a determinat sa comploteze pentru a-l ucide. Totusi unul dintre frati pe nume Ruben i-a convins sa nu-l ucida, fiind un mare pacat in fata divinitatii. Iuda, un alt frate, a venit cu ideea de a-l vinde ca sclav unei caravane care trecea pe acolo, ceea ce s-a si intamplat. Dupa incredibile suferinte Iosif a reusit sa se salveze, sa devina ceea ce visele sale ii prevestisera cu ani in urma ca va deveni, dovedindu-le in acest fel fratilor sai „ca nu mor caii cand vor cainii", contand, se pare, destinul fiecaruia.

Se poate pune intrebarea cat a fost invidie si cat a fost gelozie in tot ce s-a intamplat ? Poate fi confundata invidia cu gelozia ? Un posibil raspuns ar fi ca invidia si gelozia pot coexista, dar nu trebuie confundate. Se invidiaza frumusetea, fericirea, talentul, bunurile altora, insa cand cineva este gelos pe cineva atunci considera ca deja ii apartine si doreste sa-l pastreze numai pentru sine. De exemplu, poti deveni gelos cand cineva incearca sa flirteze cu perechea ta si poti deveni invidios cand vezi ca sotia/iubita rivalului tau este mai frumoasa sau mai desteapta. Bineanteles, asta depinde de temperamentul si de preferintele fiecaruia !



Shakespeare in opera sa „Othello" a exemplificat intr-un mod cu totul exceptional invidia si gelozia. Nobilul venetian Iago nu a suportat prestigiul de care s-a bucurat Othello atunci cand i-a invins pe turci aparand Venetia. Pentru a distruge prietenia intre Othello si prietenul sau nobilul Cassio, a pus la cale un plan marsav. Dintr-o pura invidie, l-a facut sa creada pe Othello ca adorata sa sotie il insala cu Cassio. Din gelozie acesta a omorat-o. Totul s-a sfarsit dramatic si este usor de observat ca, spre deosebire de invidie, gelozia este centrata pe riscul de a pierde.

Un alt exemplu ar putea fi considerata cartea „Contele de Monte Cristo" scrisa de Alexandre Dumas. Este povestea unui tanar cu un viitor promitator pe nume Edmond Dantes, care a facut multi de ani de inchisoare nevinovat. Obiectul invidiei si geloziei a fost frumoasa Mercedes cu care acesta intentiona sa se casatoreasca. Cartea prezinta o suprinzatoare stategie de razbunare impotriva celor care l-au tradat. La un moment dat, Dantes este intrebat de credinciosul sau prieten „Ce vrei sa cumperi cu aceasta comoara, pe care tocmai am descoperit-o ?" . Raspunsul lui a fost „razbunarea". Invidie, gelozie, ura, razbunare sunt realitati cu care ne confruntam de sute de ani si inca continua sa se manifeste, desi oamenii au evoluat mult...

Invidiosi nu sunt doar cei maturi, ci si copiii. Acestia sunt gelosi pe cadourile primite de catre alti copii, pe jucariile altora si ori de cate ori li au impresia ca pierd afectiunea persoanelor la care tin.

Studiile de caz au dovedit ca exista mai multe tipuri de invidie, cele mai discutate fiind : invidia depresiva, invidia ostila si invidia admirativa.

Invidia depresiva se manifesta cand suferinta cauzata de fericirea altuia si este insotita de ganduri depresive gen „niciodata nu o sa am parte de ...".

Invidia ostila este insotita de o oarecare agresivitate, intervine comparatia intre partile implicate si se pune problema inferioritatii. Este tipul de invidie care intervine intre doi baieti care se cearta pentru aceeasi fata, sau intre doi colegi de serviciu care vizeaza ocuparea aceluiasi post in sensul promovarii si exemplele ar putea continua. Expresii de genul „nu-l suport", „este incapabil sa...", „este slab pregatit pentru..." sunt caracteristice acestui gen de invidie.

Greu de crezut, dar exista si o invidie admirativa. Intr-o asemenea situatie intervine o gandire de genul „merita, a muncit mult pentru a ajunge aici". Specialistii considera ca o asemenea invidie poate deveni, pe masura trecerii timpului, o adevarata motivatie pentru atingerea aceluiasi gen de succes.

Se mai afirma ca invidia nu este un rau in adevaratul sens al cuvantului, ca s-ar putea ca ea sa-i fi determinat pe oameni sa invinga in afaceri, sport si chiar in fata unor mari greutati intalnite in viata. Este discutabil, dar, uneori, exceptiile mai pot confirma regula...

Studiile efectuate in ultimii ani au evidentiat un lucru extrem de ingrijorator. Exista tendinta de a-i invidia mai mult pe cei apropiati : frati, surori, colegi de clasa, colegi de serviciu, rude, vecini. Am observat cum un vecin poate fi indiferent fata de bogatia unui om de afaceri local, insa poate suferi daca un alt vecin isi cumpara o mobila noua. O domnisoara/doamna poate fi total indiferenta fata de frumusetea si eleganta unei vedete TV, dar extrem de invidioasa pe frumusetea si eleganta unei colege de serviciu cu care mai are si pretentia ca este prietena. Un premiu de excelenta, premiera unui film mult asteptat, o lansare de carte, pot starni adevarate furtuni de invidie, acestea fiind manifestari ale invidiei in domeniul profesional, de care nu prea se discuta de teama de a nu supara pe cineva care nu trebuie suparat...

Din punctul meu de vedere invidia este o emotie deosebit de periculoasa, in sensul ca da nastere unor ganduri negative, avand repercursiuni dintre cele mai profunde asupra comportamentului. Ce ar fi de facut ? Deosebit de folositor ar fi sa nu starniti invidia persoanelor din anturajul dumneavoastra. Cum ? Sa nu povestiti des despre bucuriile pe care le aveti, despre oamenii care va pretuiesc si mai ales, sa invatati a fi mai retinuti in a va exprima bucuria atunci cand sunteti in afara casei dumneavoastra. Oare putem vorbi si despre un antidot ? Da, iar eu cred ca acesta ar putea fi modestia.