CUM SA EVITI SITUATIILE NEPLACUTE

Orice s-ar petrece în jurul dumneavoastră, nu consideraţi că este ceva personal.

Noi nu ne-am implica personal dacă nu am fi de acord cu ceea ce ni se spune. Premisa acestei capcane este importanţa de sine. Importanţa de sine, sau faptul că luăm lucrurile la modul personal, este expresia supremă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că tot ce se petrece în jur are legătură cu noi.

Nimic din ceea ce fac ceilalţi oameni nu este din cauza noastră. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei se află într-o lume complet diferită de cea în care trăim noi. Atunci când interpretăm personal realitatea, noi pornim de la premisa că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să dominăm lumea lor cu lumea noastră.

Atunci când luăm lucrurile într-un mod prea personal, ca pe un afront, noi ne simţim ofensaţi, iar reacţia noastră este de a ne apăra credinţele şi de a crea conflicte. Noi transformăm astfel ceva lipsit de importanţă în ceva de proporţii gigantice, întrucât simţim nevoia să avem în permanenţă dreptate şi să-i facem pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc.

La fel procedăm şi atunci când le oferim tuturor părerile noastre, încercând din răsputeri să-i convingem de justeţea lor. În acest fel, tot ceea ce simţim şi tot ceea ce facem devine o proiecţie a propriului nostru vis. Tot ceea ce facem noi, tot ceea ce spunem şi toate părerile pe care le avem sunt rezultatul legămintelor pe care le-am făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu ceilalţi.

Indiferent dacă ceilalţi îmi spun: „eşti cel mai bun” sau „eşti îngrozitor”, eu nu interpretez personal aceste păreri. Eu ştiu foarte bine că atunci când sunt fericiţi, ei vin şi îmi spun: „eşti un înger!” Ambele modalităţi nu mă pot afecta, deoarece eu ştiu cine sunt.

Orice ar gândi şi orice ar simţi ceilalţi, eu ştiu că asta este problema lor şi nu a mea. Este modul în care văd ei lumea. Nu este nimic personal, deoarece ei au de-a face cu ei înşişi şi nu cu mine. Părerile celorlalţi depind de sistemul lor de valori, aşa că nimic din ceea ce gândesc ei despre mine nu se referă cu adevărat la mine, ci la ei.

Orice om creează în mintea sa un întreg tablou sau un film, iar în acel film el este regizorul, producătorul, şi tot el este principalul actor. Oricine altcineva este un actor într-un rol secundar. Este filmul lui personal.

Felul în care privim acest film depinde direct de legămintele pe care le-am făcut cu viaţa. Punctul nostru de vedere este ceva foarte personal. El nu reprezintă decât adevărul nostru, nu şi al altcuiva. Astfel, dacă cineva se supără pe mine, eu ştiu că acest lucru îl priveşte. Eu sunt pretextul pentru ca el să se enerveze. Şi el se enervează deoarece îi este frică, deoarece se confruntă cu frica. Dacă nu i-ar fi frică, atunci nu ar avea de ce să se enerveze pe mine. Dacă nu i-ar fi frică nu ar avea de ce să mă urască. Dacă nu i-ar fi frică nu ar avea de ce să fie gelos sau supărat.

Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, în sufletul tău nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind evident faptul că te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, deoarece eşti fericit cu viaţa ta, deoarece eşti fericit cu filmul pe care îl produci, deoarece eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi fericit.

Atunci când îi priveşti pe ceilalţi oameni exact aşa cum sunt, fără a interpreta nimic la modul personal, este imposibil să fii rănit de ceea ce spun sau fac ei.

Dacă ne vom face un obicei din a nu lua lucrurile la modul personal, vom evita multe supărări în viaţă. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispărea, chiar şi tristeţea.

Apare astfel o stare de mare libertate interioară. Întreaga lume poate să bârfească în legătură cu noi, dar dacă noi nu punem la suflet, vom deveni imuni la bârfe. Dacă cineva ne trimite în mod intenţionat o emoţie otrăvită, dar noi nu o luăm la modul personal, ea nu ne va afecta. Când omul nu acceptă emoţia otrăvită, aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o, pe care îl afectează direct.

Dacă ne vom face un obicei din a nu considera nimic ca fiind personal, noi nu vom mai depinde de ceea ce fac sau spun ceilalţi. Nu vom mai depinde decât de noi înşine şi de responsabilitatea propriilor noastre alegeri. Nimeni nu este vreodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; orice om este responsabil doar pentru el însuşi.

Dacă veţi respecta acest legământ, veţi putea călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu vă va putea răni. Veţi putea spune: „Te iubesc” fără frica de a fi ridiculizat sau respins. Veţi putea cere ceea ce aveţi nevoie. Veţi putea spune da sau nu, orice veţi dori, fără să simţiţi vreo vină sau vreo tendinţă de autojudecare. Veţi putea opta pentru a vă urma inima întotdeauna.


sursa: fragment preluat din „Cele patru legăminte. Cartea înţelepciunii toltece”, Don Miguel Ruiz, Editura Mix

www.edituramix.ro